Șerban Foarță, o personalitate marcantă din literatura română contemporană, este apreciat pe scară largă pentru contribuțiile sale diverse ca poet, traducător, eseist și dramaturg. Născut în 1942 la Drobeta-Turnu Severin, autorul a petrecut o mare parte a vieții sale creatoare în Timișoara, unde continuă să scrie, să traducă și să participe la diverse forme de artă, inclusiv pictură și muzică. Critica literară îi recunoaște stilul inconfundabil, caracterizat printr-o abordare ludică și o ingeniozitate în asocierea cuvintelor cu imagini, precum și măiestria în utilizarea limbajului. Cu o operă vastă ce cuprinde peste șaptezeci și cinci de volume de versuri, eseuri, proză și traduceri, Foarță a primit numeroase premii literare renumite, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Național pentru Literatură. Volumul său "Rimelări", publicat în 2005, ilustrează bine preocupările sale literare și este sursa titlului rubricii din "Gazeta Dâmboviței".

Rubrica „Rimelări de sâmbătă” are rolul de a explora și de a reinterpretare texte literare clasice și moderne, oferind cititorilor perspective noi asupra operelor fundamentale. Conceptul de „rimelare” implică un dialog poetic prin care autorul recurge la creațiile altor scriitori, le reinterpretează și le conferă o nouă rezonanță, adesea prin traduceri personale sau adaptări stilistice. Ediția curentă a rubricii „De mai…” prezintă o serie de „tălmăciri”, evidențiind versatilitatea și profunzimea viziunii lui Foarță.

Printre lucrările prezentate astăzi se află o reinterpretare a operei lui Jean Cocteau, denumită „Veneția”. Această lucrare evocă imagini sugestive ale orașului lagunar, de la balete delicate pe frunze uscate, la sculpturi de lei ce împodobesc porți, stâlpi reflectați în apă și detalii arhitecturale din fier forjat și marmură, culminând cu reprezentări ecvestre sub un cer senin. Textul continuă cu descrierea fructelor care se desfac pe ape, figurile lui Iisus, stolurile de porumbei cu mâinile la spate, precum și un personaj aflat în echilibru pe o bilă. Este evidențiată forfota și abilitatea locuitorilor de a se descurca într-un labirint urban, cojile de portocale plutind pe apă în diverse forme geometrice, busturile ce par gata să alunece de pe terase, abundența de profiterol și epavele transformate în locuințe. Poemul subliniază monumentalitatea orașului și imaginea palatelor în așteptare, decorul portuar și contrastul dintre fetele îmbrăcate în doliu și doamnele în alb, mascate în carnaval. De asemenea, sunt menționați băieții ce transportă cutii și bărcile trase de hipocampi aurii.

O altă secțiune importantă a rubricii se concentrează asupra lui Jorge Luis Borges, prin poemul „Spinoza”. Această tălmăcire examinează figura filosofului, punând accent pe mâinile sale diafane, evreiești, în serile când prismele intră în penumbră. Se creează o atmosferă rece și atemporală, în care mâinile și spațiul ghetoului își pierd valoarea materială pentru un individ a cărui lume interioară este un labirint calm, construit cu migală. Faima nu-l preocupă, iar iubirea nu-i frânge inima, sugerând o dedicare profundă către o realitate superioară. Mitul și metafora devin deșarte în fața infinității hărții Celui ce strălucește în stele, simbolizând căutarea transcendentă a adevărului.

Pe lângă aceste reinterpretări ale marilor maeștri, ediția include și două creații originale, intitulate „Animula” și „Panoplie”. Poemul „Animula” începe cu un motto atribuit lui Ion Barbu, „Carteziană e latina”, continuând cu o serie de întrebări adresate sufletului, „Animula, vagula, blandula”, privind obstacolele ce împiedică atingerea fericirii în glanda pineală, idolii falși și forțele opresive. Este explorată relația dintre suflet și corp, întrebându-se ce anume împiedică sufletul, comes hospesque corporis, să fie mereu fericit. Poemul „Panoplie” începe cu un îndemn la ascultare, evocând „cotletele căror le place inima ta și gâtul tău cuțitul de fierăstrău”, și „cine te iubește înapoi cu frica ta și coroana ta”. Textul continuă cu imagini de crize, o sabie fără pace, cartușe și halebarde grele, culminând cu reflecții asupra „tăcerii false a falsului”. Poemul se încheie cu o observație sumbră asupra începutului războiului, legată de excesul de arme albe și sunetele sinistre ale topoarelor și fluierului cimitirelor.

Prin publicarea constantă a rubricii „Rimelări de sâmbătă”, "Gazeta Dâmboviței" joacă un rol semnificativ în diversificarea ofertei culturale locale, oferind cititorilor din Târgoviște și din întregul județ Dâmbovița acces la opere literare valoroase și la interpretările unice ale unui autor de renume național. Această inițiativă culturală subliniază importanța presei locale în educarea și rafinarea publicului, depășind simpla informare și stimulând gândirea critică și aprecierea estetică.

Nota Locală

Pentru locuitorii din Târgoviște, existența unei rubrici literare de o asemenea importanță într-un ziar local reprezintă un suflu proaspăt. De cele mai multe ori, frustrarea derivă din impresia că evenimentele culturale semnificative au loc în marile centre urbane, lăsând orașele mici cu acces limitat la conținut de calitate. „Rimelări de sâmbătă” dovedește că literatura de excepție poate ajunge la un public larg și prin intermediul presei locale, oferind o pauză binevenită de la știrile cotidiene și o invitație la reflecție. Este o confirmare că și în Târgoviște există un public educat, doritor să se conecteze la arta cuvântului. Un sfat practică ar fi ca cititorii să aloce timp, în fiecare sâmbătă, pentru explorarea acestei rubrici, considerând-o o oportunitate de a-și îmbogăți orizontul cultural fără a părăsi confortul căminului.