Amintirile din perioada ei universitară la Politehnica din București, la specializarea Chimie organică, sunt un element central al identității sale. Iuliana evocă utilizarea spray-ului „Impulse” („La pantera”), emblematic pentru anii săi de studiu. Împreună cu colegii, purtau blugi și fredonau melodii cunoscute, precum „There is no sacrifice” a lui (Sir) Elton John. În laboratoarele facultății, ea și colegii săi procesau datele experimentale folosind un calculator Casio achiziționat de la rețelele de bișnițari.

Amintiri Studențești și Provocări Cotidiene

Studenția a fost presărată cu amintiri pitorești, de la mesele lua la cantina universitară, servite pe principiul „împinge tava”, la autoservirile din zona cinematografelor „Victoria” și „Patria”, precum și la ușorul „brunch comunist” la „Intercontinental”. Deși bursa studențească integrală părea generoasă, permitea numai o iluzorie libertate, dându-i ocazia să se bucure de filme ca „Jane Eyre”, „Rebecca”, „Pe aripile vântului” și „Desculț în parc”, replicile căror protagoniști i-au rămas întipărite în minte. Deși sistemul își dorea formarea de „proletari-intelectuali”, tineri ca Iuliana și-au păstrat integritatea. Își îndeplinea obligațiile de muncă agricolă studențească în locuri îndepărtate, în Bărăgan, fără a se identifica cu imaginea simbolică a „Ilenuței tractorista”.

Drumurile dintre diversele sedii ale universității, de la Polizu la Leu, trecând prin Militari și continuând pe Calea Victoriei, necesitau parcurgerea unor distanțe semnificative pe jos. Aceasta era o necesitate din cauza aglomerației din tramvaie, care erau pline de navetiști, studenți și pensionari în căutare de alimente sau relaxare în parcurile capitalei. Greutatea acestor deplasări era agravată de purtarea vestimentației militare și a bocancilor de serviciu, care păreau extrem de grei.

Spiritul de Rebeliune în Fața Opresiunii

Influențată profund de istoria tatălui său, un profesor care a contestat regimul, Iuliana a dezvoltat un spirit rebel, o “decadență a lingvistei” care visa mereu să exploreze tărâmuri vorbitoare de engleză. Această aspirație a determinat-o să-și comunice ideile dincolo de limitările unei societăți restrictive.

Mâncarea din cantină, deși modestă, îi asigura necesarul zilei. Aceasta era întregită cu produse precum parizer, salam și brânză cu smântână, cumpărate cu greu, după așteptări la cozi interminabile. Rațiile de pe cartelele din Târgoviște erau reduse. Uneori, reușea să găsească alimente în mici magazine ascunse în străduțe vechi de lângă Calea Victoriei, zone care, odinioară, adăpostiseră elitele societății, acum lăsate în uitare.

Educație și Moralitate în Timpul Comunismului

Citatul lui Călinescu din „Enigma Otiliei”, „În sărăcie, marile sentimente nu se pot dezvolta”, subliniază contextul în care a crescut Iuliana. Deși nu se încadra în categoria celor săraci sau proști, nici nu se bucura de confort material. Părinții ei trăiau din salariile de profesori, iar după 1983 tatăl ei a fost mutat, din motive ideologice, la Muzeul scriitorilor, cu un salariu redus. Această experiență i-a insuflat convingerea că trebuie să avanseze mereu. Parcul Cișmigiu reprezenta un refugiu, o oază în care observa frumusețea răsăritului și apusului, ferită de imoralitatea din jur. Chiar dacă părea că toate se opun, cei talentați și harnici nu aveau aceleași șanse ca copii din familii privilegiate.

Peisajul liniștitor al lacului din parc, ungefă căpătată de amandine și savarine preparate cu măiestrie, crea un loc personal, un cocon în care găsea confort, conștientă că dragostea mamei și ambiția tatălui o vor susține.

Iuliana își amintește de momentele petrecute în biblioteci, în săli de lectură și librării, participând la conferințe de filosofie și psihologie unde a obținut premii, precum și gândurile sale asupra fericirii efemere. Viața în cămin era plină de provocări cotidiene, iar colegele așteptau să plece pentru a împrumuta patul ei de sus, creat cu sprijinul unei cunoștințe de familie. Nerespectarea regulilor căminului însemna riscul de a se confrunta cu invidia colegelor.

Primele Lecții și Realitatea Universității

Îmbrăcată într-un costum de vară, confecționat de mama sa, a intrat cu încredere la primele cursuri din Polizu, ascunzându-și emoțiile. Fiind acceptată între primele la Tehnologie chimică organică, a avut așteptări mari. Ceea ce urma a fost o realitate diferită, cu studente care, chiar dacă nu promovau examenele scrise, obțineau note mari. Profesorii, inclusiv unul dintre foștii miniștri care predau la Silicați, și colegi ce i-au predat eutecticele, frecventau primirea de cadouri de la studenți. Îndrumătorii de an, totodată politruci, explicau că succesul academic presupune aderarea la partidul unic existent.

Convingerile individuale erau considerate un risc. Unele nopți erau dedicate sistemului, când și-a împărțit responsabilitățile de gardă în cămin cu o colegă, având grijă de intrarea „elementelor intelectuale periculoase” care ar putea perturba ordinea impusă. Vara, tocurile pantofilor ei se înghețau în asfaltul topit sub soare, iar Iuliana prefera să își poarte pantofii delicați în mână, economisind fiecare bănuț câștigat cu atât de mult efort.

Tinerețea a fost o etapă esențială în tranziția către responsabilitatea de adult. Iuliana și-a utilizat realizările ca un scut protector. Din clipele de bucurie, ea a creat un surfboard pentru a naviga pe agitații valuri ale oportunităților rare în viață… Amintirile pe care le împărtășea cu colegii care sugerau un an sabatic după Revoluție îi aduceau aminte de sacrificiile părinților, în special ale mamei, crescută în vremuri dificile, ridicându-se după ce bunicul ei, preot, fusese ucis.

Viața și Impactul Ulterior

"Mai plăcut e să-ți aduci aminte fericiri trecute, decât ca după o tinerețe uscată să ai târziu ceea ce n-ai avut la vreme”, scria Călinescu în aceeași lucrare. Viețile lui Iuliana nu au fost distruse, deoarece a rezistat provocărilor sistemului. Experiențele trăite i-au clarificat gândirea și deciziile. Aflarea adevăratei iubiri s-a petrecut mai târziu, odată cu înțelegerea propriei identități și a aspirațiilor sale.

Iuliana Rich, „târgovișteancă în suflet și gând”, a fost elevă și profesoară la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăind de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a fost un actor important în promovarea programelor educaționale Erasmus în Târgoviște.