Profesorul universitar doctor Ștefan Bratosin, un expert recunoscut în comunicare publică și politică, aduce în discuție aceste teme, subliniind cum noile tehnologii ne oferă o fericire falsă, care nu provoacă cu adevărat împlinire. Trăim o stare de satisfacție fără un obiect concret, o euforie fără motivație, care derivă din stimulări constante ce ne fac să uităm de importanța gândirii critice. În această realitate, nu mai suntem nevoiți să căutăm fericirea, deoarece alții fac asta în locul nostru, iar fiecare alegere importantă este preluată de un sistem care ne optimizează viața.

Pe măsură ce fericirea devine din ce în ce mai accesibilă prin diferite canale, ceva esențial dispare din noi: capacitatea de a dori cu adevărat. A dori implică un anumit grad de neîmplinire, distanță și aspirație, iar un mediu care anticipează și satisface dorințele înainte ca acestea să fie exprimate conștient, face ca această dorință să se estompeze. Astfel, devenim indivizi fără aspirații, conștiințe lipsite de dorințe.

Cred cu tărie că Macedonski, în creația sa „Noaptea de mai”, vorbește despre o fericire care provine din întuneric și durere, o fericire care nu este oferită pe tavă, ci câștigată prin experiențe reale. Sunt zile în care, în loc să participăm activ în lumea din jurul nostru, ne limităm la a distribui mesaje digitale, fără a produce o schimbare reală. Comentariile noastre de indignare, postările despre nedreptăți sociale sau gesturile de susținere virtuală sunt doar iluzii care nu ating profunditatea problemelor reale.

Și totuși, în această „noapte de fericire”, putem regăsi inspirația. Ar trebui să redescoperim efortul cognitiv ca parte integrantă a eticii noastre. O fericire autentica trebuie să fie legată de gândirea noastră profundă. Poate că este momentul să ne reconectăm cu realitatea întâlnirilor umane, cu simțurile și cu emoțiile, să apreciem momentele simple și să ne asumăm dreptul de a experimenta tristețea și suferința.

Este esențial să ne amintim că o viață umană autentică nu poate fi o existență supusă fericirii constante și tehnologizate. Aceasta include sfidări, pierderi, îndoieli și suferințe. A renunța la dreptul de a suferi înseamnă a renunța la dreptul de a fi uman. Această „noapte de fericire”, care pare să fie inevitabilă, este de fapt o alegere – o serie de decizii pe care le facem zi de zi. În fiecare moment, suntem provocați să alegem între a fi subiecți care gândesc, simt și iubesc cu ambele laturi ale sufletului sau a fi consumatori de fericire generată artificial.

Pe scurt, e mai, dar și este noapte. Noaptea minții în care oamenii trăiesc o iluzorie fericire. Și nu își dau seama că adevărata fericire nu poate fi generată, descărcată sau algoritmizată. Ea trebuie savurată, câștigată și meritată. Atunci când privighetoarea cântă, ne învață să suportăm și să valorificăm fiecare moment din viață.

De reținut

În concluzie, trebuie să ne întoarcem la esența umanului, să ne recâștigăm curajul de a simți și de a gândi profund, pentru a ne reconstrui o fericire autentică, într-o lume care tinde să ne ofere doar iluzii.