Observații de la Gardul Terenului

Într-o marți după-amiază, când majoritatea barurilor erau închise, un localnic a decis să privească meciul dintr-o poziție mai puțin convențională. El a ales să evite plata biletului și drumul către intrare, așa că s-a așezat pe gardul de beton care delimita terenul. Înainte de a începe partida, cumpărase patru beri de la un magazin non-stop, singura unitate deschisă la acea oră. Sticlele, prăfuite și cu urme de degete, sugerau că nu erau proaspăt aduse, așa cum îi spusese vânzătoarea.

Când a ieșit din magazin, a început o ploaie ușoară, dar observând un petic de cer senin, și-a spus că vremea se va îmbunătăți. Așezând sticlele pe marginea drumului pentru a se curăța de praf, a deschis prima bere și s-a bucurat de spuma ei fină. Din depărtare, se auzea un amestec de chiote și murmur, iar o primă reacție a fost să creadă că se desfășura o nuntă, dar ora avansată a dus la abandonarea acestei idei. Confirmarea a venit de la doi tineri ajunși pe biciclete care strigau: „Hai, bă, mai repede că, altfel, pierdem meciul!”. Așa a realizat că era vorba despre un meci de fotbal.

Scena Partidei și Jucătorii

După ce a terminat prima bere, a aruncat sticla într-o curte împădurită, speriind un câine ce se adăpostea acolo. Cu un confort sporit, sprijinindu-se de stâlpul de beton, a deschis o nouă bere. Terenul nu semăna deloc cu un gazon bine îngrijit, ci era un amestec de pământ, iarbă uscată, smocuri și resturi de balegă. În acel moment, 19 tineri se întreceau în meci. Numărând cu atenție, a observat că erau împărțiți în două echipe: 10 în echipament albastru-mov și 9 în nuanțe de roșu. Mingea albă, care părea impecabilă, lăsa în urma ei o dâră strălucitoare la fiecare lovitură.

Zâmbind, observatorul a exclamant: „Hă, parcă m-aș juca la un joc video”, continuând: „să vezi că apare și Messi!”. Asta a fost doar începutul. De pe banca de rezerve, un bărbat în vârstă, cu părul alb și îmbrăcat elegant, învârtea o sticlă de plastic, jumătate plină cu un lichid roșu. Pe un tricou alb-albastru, deasupra numărului 10, scria „Mesi”, cu un singur „s”. Tinerelul, înalt și slab, se izbea de minge mai mult decât alerga, dar a decis, la un moment dat, să se ducă la bărbatul cu bască și să-i ia sticla, trasă cu sete. Apoi, și-a șters gura cu tricoul și a strigat zgomotos: „Dă-i la oase, morții mă-sii!”.

Dar un sunet familiar a intervenit, întrerupând desfășurarea acțiunilor. „Da. Mă uit la fotbal. Nu știu, sunt niște jucători și Messi. Aha. Când? Vin acum, am două beri”.

După acest moment, a coborât de pe gard și a început să meargă spre deal, lăsând sticla de bere aproape plină pe stâlp.