Parcursul culinar al scriitoarei își are originea în tradiția de familie, care se caracterizează prin stiluri diferite de gătit. Sora ei a învățat să prepare mâncăruri de la bunica maternă, o expertă în preparate lejere și organizate, care reușea să transmită o înțelegere profundă a cuisine-ului dincolo de simplele cuvinte. Această abordare a fost modelată de experiențele grele ale bunicii, care a trecut prin foamete și război, ceea ce adăuga un aer de gravitate chiar și celor mai simple preparate, mai degrabă decât o senzație de bucurie pură.

Pe de altă parte, fratele Marilenei a fost instruit de mama lor, o femeie inventivă care transforma bucătăria într-un univers plin de viață, unde discuțiile se împleteau cu aromele generate de aburi, plante aromatice, lemn și metal. Mama gătea deseori cântând, umplând spațiul cu o voce melodioasă și plăcută. Momentele de amuzament reciproc, rezultate din stilurile diferite de gătit, dar și din tăcerile subtile, evidențiau atmosfera apartamentului din jurul mesei.

Cu toate acestea, pentru Marilena Vișinescu, abordarea creativă și liberă a mamei în gătit părea inițial prea îndrăzneață. De fapt, ea se simțea mai conectată la ritualurile bunicii, care îi aduceau aminte de duminicile copilăriei, când foamea purta o semnificație solemnă și respectarea ordinii era esențială, asemenea unui ritual religios. Evoluția sa culinară a început odată cu experiența obținută într-o bucătărie cu specific japonez. Aici, a învățat cum să pregătească ingrediente în funcție de textura acestora și cum să contureze legumele cu îndemână, fără a-și pierde concentrarea. În acel loc, timpul părea să fie absorbit de procesul de gătit, dând naștere momentelor de intensitate și creativitate, iar rigurozitatea regulilor, odinioară impusă, își redescoperea farmecul. Focul și simțurile, privite ca maeștri ai artei culinare, solicitau din partea ei o atenție constantă.

O altă etapă semnificativă în relația autoarei cu gătitul a fost marcată de întâlnirea cu o carte de bucate unică. O prietenă, dorind să o încurajeze să încerce o rețetă, i-a prezentat un caiet cu pagini îngălbenite și o copertă din lemn, pe care era gravat titlul „Carte de magie”. Amintirea unei prăjituri elaborate cu răbdare de aceeași prietenă, care a necesitat trei zile de muncă și a fost servită pe o farfurie împodobită cu fructe, i-a schimbat radical perspectiva asupra acestor cărți. Deși le privește acum cu un alt ochi, Marilena Vișinescu recunoaște că păstrează o distanță față de cărțile de bucate, considerându-le pretențioase, la fel ca manualele de istorie.

Marilena Vișinescu a absolvit Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, specializându-se în Filosofie – Comunicare Socială și Relații Publice. Pe lângă cariera sa în jurnalism și domeniul editorial, este o poetă prolifică, având publicate numeroase volume de versuri. Legătura sa cu Târgoviștea este profundă, având și ea rădăcini în Colegiul Național „Constantin Carabella”, ceea ce o amplasează într-o poziție distinctivă în comunitatea sa.

Reflecții Locale

Pentru un târgoviștean, reflecțiile Marilenei Vișinescu despre artă gătitului rezonează puternic cu echilibrul delicat dintre păstrarea rețetelor tradiționale și disponibilitatea de a îmbrățișa noi influențe. Mulți dintre noi am crescut cu amintirea gustului mâncărurilor gătite "ca la mama acasă" sau "ca la bunica", unde rețetele nu erau strict scrise, ci transmise mai degrabă prin gesturi și sensibilitate. Frustrarea apare adesea atunci când încercăm să reproducem acele gusturi autentice cu ajutorul unor cărți de rețete moderne, care par să ignore esența procesului de gătire. Războiul continuu între dorința de a inova și respectul pentru tradiția culinară locală este foarte real. Un sfat util ar fi să ne concentrăm pe învățarea tehnicilor fundamentale de la seniorii din familie, înainte de a încerca rețete mai complexe, pentru a înțelege mai bine esența, nu doar instrucțiunile.